VIDEO. „Nu înțeleg arta abstractă”. Smaranda Tulea: „Arta e accesibilă tuturor”

Smaranda TULEA, Valentin ISPAS

Ce facem atunci când intrăm într-un muzeu, ne oprim în fața unei lucrări de artă abstractă și primul gând este: „Nu înțeleg nimic”? Trebuie să cunoaștem istoria artei, să descifrăm intenția artistului sau există și o altă cale de a ne apropia de o lucrare?

Despre felul în care putem privi arta contemporană, despre abstracție, dar și despre expozițiile găzduite în această perioadă de Muzeul de Artă Constanța am discutat, la „Facem Valuri”, cu Smaranda Tulea.

Una dintre ideile importante ale discuției a fost că întâlnirea cu arta nu trebuie transformată într-un examen. În fața unei lucrări pe care nu o înțelegem imediat putem începe, pur și simplu, prin a observa.

Ce ne atrage prima dată atenția? Există un centru al lucrării sau o direcție? Ce elemente se repetă și unde apare o ruptură? Unde există echilibru, unde este gol și unde este plin?

Sunt întrebări simple care pot schimba modul în care privim o lucrare, fără să fie nevoie să căutăm de la început un răspuns „corect”.

Arta contemporană nu înseamnă doar artă abstractă

O altă confuzie frecventă este asocierea artei contemporane exclusiv cu abstracția.

În realitate, în arta contemporană pot exista deopotrivă pictură figurativă și nonfigurativă, portret, sculptură, ceramică, instalație, fotografie, video, sunet, performance, text sau tehnologie.

În discuția de la Wave Radio, Smaranda Tulea a explicat că reprezentarea nu dispare neapărat din arta contemporană, dar nu mai este obligatoriu singurul scop al operei. Lucrarea poate deveni cercetare, întrebare, experiență, proces sau relație.

Iar în cazul artei abstracte, punctul de plecare poate fi chiar un element cât se poate de concret – un corp, un copac, marea sau un obiect –, pe care artistul îl cercetează și îl transformă prin propria percepție.

Două expoziții, o discuție despre spațiu

Punctul de plecare al emisiunii l-au reprezentat și două dintre expozițiile găzduite în această perioadă de Muzeul de Artă Constanța.

„La adăpostul gândului. Structuri exterioare vs refugiu interior”, expoziția lui Florentin Sârbu, propune o reflecție asupra ideii de protecție și refugiu. În centrul demersului se află imaginea cuibului, iar pictura este completată de instalație, ceramică și materiale naturale.

Expoziția ridică însă și o întrebare: când este adăpostul un refugiu și când poate deveni o limită?

Cea de-a doua expoziție, „Living Spaces II”, reunește artiști și medii diferite – de la fotografie și video până la instalație și obiect – și propune o cercetare a relației dintre om și spațiul pe care îl locuiește.

Cele două expoziții ajung astfel să comunice, chiar dacă au fost construite independent: cum ne construim spațiul și, în același timp, cum ne construiește spațiul pe noi.

Nu trebuie să găsim imediat „răspunsul”

În cazul unei lucrări abstracte, întâlnirea dintre operă și privitor poate fi la fel de importantă precum intenția inițială a artistului. Lucrarea continuă, într-un fel, să funcționeze atunci când este privită, iar experiența fiecărui vizitator poate fi diferită.

De aceea, poate că întrebarea cu care intrăm într-un muzeu nu trebuie să fie întotdeauna „Ce a vrut să spună artistul?”, ci și „Ce văd eu aici?” sau „Ce îmi provoacă această lucrare?”.

Iar concluzia Smarandei Tulea din finalul discuției rezumă poate cel mai bine invitația de a intra într-un muzeu fără teama că nu avem suficiente cunoștințe: „Arta e accesibilă tuturor”.

Valentin ISPAS