VIDEO. Pepe şi-a făcut bagajele!

Pepe - Mă mut la mama

Există în viața fiecărui bărbat român un moment (de obicei dimineaţa la cafea sau vineri seara în drum spre casă) când îi vine în minte aceeași frază: ce-ar fi să „Mă mut la mama”? Până acum, momentul acesta era trăit trist şi liniştit, fără fundal sonor. Pepe a rezolvat această lipsă istorică și a lansat imnul recunoașterii puterii matriarhale absolute.

După mai bine de două decenii și jumătate în care a oferit publicului piese de prim dans pentru mii de cupluri, cel puţin, Pepe a observat un gol curios în propriul repertoriu și, de fapt, în întreaga industrie. Avea piese de iubire la prima vedere, de iubire imposibilă, de distracție pe plajă până dimineața la răsărit, de fluturași în burtică, de „te-am pierdut” și de „te-am regăsit”, de „du-te de aici” și de „vino încoa'”. Dar nu avea o piesă pentru momentul în care îți pui bagajul în portbagaj. „Mă mut la mama” închide acest cerc.

„Mi-am dat seama că, dacă am cântat la atâtea nunți, era cazul să cânt și ce urmează uneori după. Nu pentru toată lumea, doar pentru un sfert. Sau jumătate. Mă rog, cifrele nu mai contează când este să se întâmple. Când m-a sunat Andreas și mi-a spus că lucrează la o comedie despre o familie aproape imperfectă, am știut că este momentul să facem și o piesă fix la fel. Așa s-a născut «Mă mut la mama»”, a spus Pepe.

Cea mai populară soluție de avarie a românilor are, în sfârșit, coloană sonoră

„Mă mut la mama” nu este doar un single, un potențial hit sau o piesă pe care o vei asculta probabil la radio. Este declarația supremă a oricărui bărbat român care a primit prea multe sarcini, prea multe responsabilități și mult prea puține sarmale (ca să ne limităm doar la una dintre nevoile primare masculine). „Mă mut la mama” este planul B universal, transmis din generație în generație, pe care fiecare bărbat îl știe pe de rost, şi despre care nu ai voie să vorbeşti public. Pepe îl recunoaște.

Bărbatul din versuri este „sigur pe el, potent și bogat” (declarație care, în România, precede întotdeauna o decizie proastă). Se uită „după fete ca orice bărbat” (declarație care precede întotdeauna o discuție fără sfârșit acasă). Și conchide simplu: „evit panarama și plec să mă mut la mama” (declarație care, practic, pune punct). Refrenul ridică, totuși, o întrebare existențială pe care nicio familie românească n-a îndrăznit s-o pună cu voce tare: „Ne ajută ea pe amândoi / sau noi pe ea că e ca noi”. E o întreagă filozofie a poporului român aici într-o frază atât de simplă.

Pentru toți românii care visează cu ochii deschiși la ciorba de acasă

Cu o casă plină de copii și o agendă încărcată, Pepe recunoaște că, pentru el personal, mutatul la mama rămâne mai degrabă o fantezie decât un plan concret. „Dar măcar a ieșit o piesă bună din asta”, precizează artistul. „Pentru mine, «Mă mut la mama» nu e o amenințare. E o vacanță planificată. Pentru alții, poate fi un rechizitoriu, un studiu de caz sau un tutorial.”

Piesa este, în esență, o dedicație pentru toți adulții obosiți din România. Pentru cei care, în mijlocul facturilor, ședințelor, ratelor și termenelor, își amintesc brusc gustul ciorbei de acasă, al chiftelelor cu sos, al cartofilor prăjiți cu brânză rasă pe deasupra. Și își dau seama că nimic nu rezolvă o săptămână grea ca o vizită nepretențioasă la mămica.

„Cine v-a lucrat aici?” Cine, ce, cum și mai ales de ce s-a ajuns aici ? Oamenii din spatele mutatului

Piesa este parte din coloana sonoră oficială a comediei „Mă mut la mama”, regizată de George Buzoianu și Gelu Colceag, după un scenariu semnat de Andreas Petrescu, inspirat din piesele de teatru cu același nume, care au făcut săli pline în toată țara.

„Mă mut la mama” este disponibilă acum pe toate platformele de streaming. Piesa poate fi auzită și pe marele ecran începând cu 22 mai, în filmul cu același nume.

Pe partea de producție, Daniel Cătălin Dumitru este cel care semnează compoziția piesei și se simte acest lucru, fiindcă muzical pare că este cineva care „dă din casă”, dar pe note. La versuri a lucrat, bineînțeles, Pepe. Aranjamentul este semnat de Dan Ioan Plohi care, la doar 17 ani, a pus întrebări continuu în timpul înregistrărilor şi sesiunilor de studio despre ce a vrut să zică autorul. Va afla el când va creşte. Chitara a fost înregistrată de Cătălin Vlad Constantin, iar trompeta îi aparține lui Robert Sumanariu.

Valentin ISPAS