Vizitați muzeul din Topalu: „Pași pe meleaguri artistice dobrogene“

Începând cu anul 2022, Muzeul de Artă Constanța a început un pelerinaj artistic pentru a descoperi tainele Muzeului „Dinu și Sevasta Vintilă“ din Topalu, secție a muzeului de artă constănțean. Acțiunea face parte din proiectul „Pași pe meleaguri artistice dobrogene“, al cărui scop îl reprezintă redescoperirea patrimoniului artistic dobrogean și constă în aducerea patrimoniului de la Topalu mai aproape de publicul iubitor de artă. În acest sens, în fiecare lună, pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Constanța va fi prezentată o lucrare din patrimoniul muzeului de la Topalu.

În comuna Topalu, situată pe malul Dunării, într-o zonă pitorească din județul Constanța, la doar 7 km de Cetatea Capidava, se găsește cel mai mare muzeu rural de artă din Europa – Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă“. Instituția găzduiește cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc, formată din 228 de opere de pictură, grafică și sculptură, pe care doctorul Gheorghe Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960. Muzeul este amenajat în casa părintească a răposatului medic – părinții acestuia fiind primii învățători ai comunei și cei care au construit și prima școală aici, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților, comunei sale natale.

Lucrările aflate în colecție poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din spațiul românesc, printre care Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han.

THEODOR PALLADY (24 aprilie 1871, Iaşi – 16 august 1956, Bucureşti)

„Întreaga operă a lui Pallady este împlinită sub semnul formei frumoase, pure și spirituale, plină de eleganță și simplă. Intenția acestei forme preexistă conținutului ce avea să se dezvolte în armonie cu ea. Dintre toți artiștii noștri, Pallady a pornit cu cea mai evoluată cultură, cu un limbaj subtil, deplin format, aşa cum se dezvoltase secole de-a rândul în ambianța picturii medievale moldovenești – pe care o însușise asemenea limbii materne – și o primenise ceea ce produsese rafinamentul, de esență urbană, al Occidentului contemporan“ – Raoul Șorban, Theodor Pallady, Editura Meridiane, București, 1968.

„Pallady a căutat mereu să vadă lucrurile în consecințele lor cele mai îndepărtate. Preocupat să surprindă relația formei cu ideea, să dispună linii, suprafețe, culori într-o anumită ordine aptă să-i fixeze gândirea și sentimentul, prin pictură el n-a vrut să frapeze simțurile, ci să comunice o atitudine. Și cum asocia ideea frumosului de ideea expresiei, el nu ar fi vrut s-o așeze pe temeiul culorii, fiindcă aceasta e variabilă și e ornament. Pallady refuza în general frumusețea romantică, fondată pe exaltarea sentimentului, pe exagerarea culorii și a optat pentru echilibru între diversele elemente plastice“ – Raoul Șorban, Theodor Pallady, Editura Meridiane, București, 1968.

V.I.